îmi place al naibii să sufăr
să mă doară orice de la fumat
de la vinul ieftin
de la spinii gardurilor sărite
să nu mă prindă soții geloși

îmi plac bisericile lunea
unde mă pot ruga aiurea
să fie în fiecare zi duminică
pentru cei care nu au duminică
iubesc vântul ca pe un frate și muzica sinceră
ea este respirația lui Dumnezeu
peste lumea asta de carne și aspirații

îmi plac verdele apei, albastrul orbirii
sărutul suav și galben al unui răsărit
iubesc iarba iminent păscută
cioara care leapădă nuca pe asfalt
îmi place surâsul idiot al lumii
îmi plac iarmaroacele gălăgioase
îmi place liniștea dinaintea furtunii din inima mea
uraganul unei minți pierdute
pariind pe un neuron pus la poker sau la bursă

iubesc crucile părăsite pe mormintele săracilor
fiindcă nimeni nu știe câtă bogăție au irosit iubind
îmi place dansul în care îmi trimit umbra
iar eu stau undeva chircit într-o notă muzicală
ca la sânul mamii sau ca în placentă

sufăr
deci exist
îmi place al naibii puterea și grația
unui mulțumesc