azi m-am trezit
cu o spaimă-ngrozitoare
de ziua-n care voi iubi și nu voi fi iubită
lacrima tremură în clepsidră și frige
plâng înăuntru, n-aprind chibritul
să fie întuneric, poate se sperie viitorul
de mine
să-mi spună cineva dinainte,
cum e iubirea când dai și nu primești
mă tot pregătesc de când m-am născut
e cumva ca atunci când
construiești perechi de aripi
și nu zbori niciodată?
când plantezi flori și pomi
toate crescând într-un tandem agresiv
și înalt, până la păsările cerului
dar căldura soarelui le usucă de la rădăcină?
ca atunci când vrei să-l vezi pe Dumnezeu
dar o mână de zeu rău te strânge?
m-am urât așa de mult,
că te-am iubit
încât am uitat tot
cum se simțea
când am reclădit pentru tine Raiul de alb și roșu
împreună cu toți îngerii suicidarilor
care au iubit prea mult

să iubesc și să nu fiu iubită
se simte deja ca acasă
mergi cu mine, să te culc în amintire
pe o pernă caldă
ce fericire
e
liniște