scăpată din criptele
ploii în arşiţa nopţii
neatinsă de apă lent
timpul se scurge ceasul
după ultimul gong

un plop singuratic
împarte cu mine
un petic de cer rămas
în fereastră profilul
cu capul în nori

meissen un sfeşnic
pe masă şi sunetul
foii în resturi
cu frunze şi flori
de mătăsuri pictate

cernelii prin mătasea
de suflet ascunse lunec
pe panta uitării
evadez sub peniţă
pe un fir de albastru

naufragiu banal
ferită de mari bucurii
cu opaite antice
cu ata fragila mă scutur
și ...ecoul amintirilor!