timpul mă poartă ca pe-un câine în lesă,
îmi mai aruncă câte un colț de pâine,
ți-am scris iubite la noua adresă,
să știi că îmi este tare greu fără tine.

îți scriu iubite cât mai am pană,
să știi că nu am încetat să te iubesc,
că greu atârnă lacrima de geană,
că prin asprimea vremii nu răzbesc.

îți scriu iubite cât mai sunt în viață,
să mă aștepți și dincolo de moarte,
chiar dacă acum văd doar nori și ceață,
cu puterea iubirii le voi da la o parte.

cred că Speranța mă va duce la tine,
prin lumina cu sclipiri diamantine.