dincolo de munte e nestinsul zbor,
vesele melodii sunt toate câte-au fost,
doar strălucirea-n ancestralul dor,
vine să boteze al dragostei rost.

albii nesecate- pupilele din ochi,
lacrimile iertării spală vinovății,
refuz să trăiesc după tipare vechi,
cerul m-a înzestrat cu multe bogății.

setea îmi potolesc cu aromat nectar,
cu ploaie de lumină umplu ulcioare,
pioase rugăminți depun la altar,
liniștea din suflet coboară în picioare.

mai am de umblat pe cărări fierbinți,
să ajung la Calea Sfinților Părinți.