Prea mulți nebuni își fac de cap în lume,
Ca într-o Bălăceancă fără porți!
Unii-s doar clovni, dar alți pot dispune
Că viii-s vii, doar până-i vor ei morți!

Nebunii au butonul la-îndemână
Să îl apese după cum vor ei
Și pare un favor că ne amână
Apocalipsa, Ioan, 9 cu 3!

Ei calculează restul doar în moarte
Și-orice pogrom înseamnă un succes
Și tot mai mult în calculele toate
Dezastrul reprezintă un progres!

Câți alți civili plătesc cu a lor viață
Și câți bătrâni sunt condamnați să moară
Unii nu vor mai fi pân' dimineață,
Alții nu vor mai fi până diseară,

Câte orașe noi sunt hecatombe,
Câte spitale mai sunt bombardate
Și câți copii se săvârșesc sub bombe,
Câte femei sunt zilnic violate,

Ei numesc asta, simplu, strategie
Și mai înfig o piuneză-n hartă
Ca să marcheze-un loc unde se știe,
Că nimeni nu îi uită și nu-i iartă!

Mi-e scârbă-atunci când printre ai mei semeni
Îi văd pe iubitorii de război,
Părând că totul pentru ei e-asemeni
C-un "World of tanks" cinstit, jucat în doi!

Atât de simplu-i totu-n mintea lor
Dar dacă, totuși, catastrofa vine,
Guzganilor, dacă mă duc să mor,
Câți dintre voi o să veniți cu mine?!

Pe-acești nebuni nu îi interesează
De-avem pe cruce stema românească,
Atâta timp cât pentru ei rentează
Noi să murim și ei să huzurească!

Și-n generozitatea lor vicleană
Vor înveli sicrie-n tricolor,
Ce le mai pasă? Praful să se-aștearnă,
Cât timp nu-s ei aceia care mor!

Și poezia mea ar fi mai lungă
Însă mă tem de-acești nesăbuiți,
Că timp nu ne-or mai da să ne ajungă
Mie s-o scriu, iar vouă s-o citiți!