am făcut ocolul dragostei în toții anii pe care i-am trăit
și am aflat că dragostea nu e rotundă ca pămîntul
pe care se așterne furtuna și pictează ce e în inima mea
apoi toarce ca o pisică

săpăm, ari, săpăm pănă dăm unul de altul cum dă lumina cu tîrnăcopul
în întuneric, săpăm ca fluturii aerul după ce am fost omizi
acum dragostea ne-a luat în palme ca pe făina muririi
și ne face nemuritori

nu mă mai uit în oglinzi, mă uit în pomii din care cad frunzele să-mi văd chipul
că știu că le aduni de pe jos și le întorci pe cealaltă parte să mă săruți
și sclipirile verzi din ochii tăi înoată pînă la mine ca un salvamar
care îmi aduce o bucată de pămînt din mine

știm asta, se întreabă celan ce stă în migdală, dar eu îl contrazic
că tu ești în orice, tu ești și în Nimic
că nici Nimicul nu are sens fără tine.