agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-22 | |
florile sunt călătoare
nu pier niciodată. acum e frig, şi-au plecat în ţările calde să adune puţină căldură cu petale de aur machiate în culori şoptite de sărutările celor care le iubesc când se întorc la noi pe câmpurile înfăşurate în iarbă grasă să le mângâiem pe creştet tâmplă sau pe inimă, iar ele în schimb ne dăruiesc hrană ochilor şi un sens al vieţii în pliscul păsărilor călătoare sau pe spinările lor, zboară şi ele să împartă culoare altor oameni iubitori de flori cu promisiunea că se vor întoarce înapoi dacă vor simţi că mai există iubire după ce zăpada va muri-n izvoare după ce iarna va hiberna în scoburi iubiţi florile, daţi-le de ştire primăvara că le aşteaptă iarba grasă şi poienile ursuze şi câmpiile unde noi locuim cu glastrele goale stând cu ochii spre cer să vină păsările, să vină florile să ne încălzească inimile cu câtă căldură au putut aduce am putea trece iarna cu flori de plastic dar lor nu le bate inima nu ne simt tristeţea sau bucuria lor nu ne putem plânge că e frig sau să depănăm împreună poveşti la gura sobei eu iubesc florile, le şi pictez dacă-mi pozează iar după, le invit la ceai pe verandă rămânem tăcuţi, amestecând cu linguriţa prin suflete nectarul şi aroma culorilor, dacă nu-i frig...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate