Mi-e viaţa crima rănii desuete,
În şcoli se-nvaţă dragostea de sine
Modern în iarnă a urca-n patine,
Eu vremuri vechi aduc să mă îmbete.

Şi cheia astor timpuri e la tine
Tu celălalt din mine vag poete
Dar nu te scriu în năvăliri încete
Ci zgomotos tăcerii de suspine.

Cuvântul mal de nelumină-mi rupe
Mă regăsesc, ciudat, în trupul alt
Că prea din buze-am sângerat din cupe.

În cer de haos liniştii înalt
O nemurire e să mă ocupe
Eu sunt ca struţul speriat pe-asfalt.