chiar înainte ca tu să suni la ușă eu trag zăvorul cu graba unui clarvăzător dincolo de prag nu e însă nimeni doar zâmbetul tău care aprinde lumina de pe holul căminului de nefamiliști amintirile dau năvală și fac patul să scârțâie până bat vecinii în calorifer și strigă ogoiți-vă mă că se crapă pereții! mâine mă vor întreba despre tine și eu am să le spun despre parfumul tău de fruct interzis despre magnoliile care îți cresc pe piept ca două desprinderi de la pământ și cum transformi tu cu un gest cea mai banală zi în zi de crăciun ca să nu uit ce am să le spun mi-am tatuat sub pleoape un vechi poem d’amour courtois în el tu ești guenièvre eu lancelot și când nu mă lupt cu balaurii din subconștient facem dragoste până bat vecinii în calorifer un ritm de ac/dc dimineața printre iluziile mele înflorite ca o alee cu tei tu pleci grăbită ca un suspin și eu alerg după tine urc pe trepte de aer urc până acolo unde pasărea măiastră își face cuib departe jos în holul căminului de nefamiliști cineva pleacă cu chipul meu spre birou din pielea ridată și ruptă la colțuri curge pe stradă nisipul unui deșert cu demoni fantasme și neîmpliniri