prietenii pe care i-am avut
până de curând
s-au dus unul câte unul
fiecare în direcții diferite
ca nori
care despart cerul de pământ

starea mea e una obișnuită
cu singurătatea
ca un cui de pe care
a căzut tabloul cu cei care au fost
și numai sunt
uneori le simt lipsa
și mă umplu de lacrimi
și totuși ce i-aș spune lui tata
văzându-l cum dă norii la o parte
ca pe o perdea în plină zi ?
mă gândesc că dacă
ar sta de vorbă cu mine
l-aș întreba
ce mai face și cum o duce mama
și poate l-aș întreba
câte ceva și despre Dumnezeu