în rest nu prea mergeam pe la biserici
duhovnic mănăstirilor de apă
cu nezidite Ane ce se-ngroapă
în hume-a ploaie-n ochii tăi himerici.

la Dumnezeu era de plumb agapă
pe nas cântându-i aur nişte clerici
erau spre-amoruri îngerii colerici
ce poate-n jar de toamnă frunze-adapă.

era la tine vânt şi bând sicrie
mă alina cuvântul cu-al lui virus
şi pe o umbră veche de papirus
mai îndrăzneam în lume a te scrie.

şi singur lângă om visam pe tine
de prin oglinzi cu-ntoarsele-ţi retine.