Nu-mi lua pulsul inimii!
Nu în numărul bătăilor ei
Vei afla sănătatea plenitudinii
Din care îți adaugi ființă
Anilor anilor tăi!

Ci din numărul sărutărilor care,
Puse peste petalele florilor tale,
Doar lor le voi rămâne fidel cum
Rămân când ard spre a deveni
Parfum peste suprafețele
Marginii tale astrale!

Așa că, te rog, în tensiunea
Din care în carne îmi zvâcnește
Inima unde îmi crește îndepărtarea,
Doar în spațiile ei mă ascultă
Ca pe flăcările ce îmi ard
Înaripate pe sub polate
Din căderi încarnate!

Fiindcă trăiesc pentru că în zbateri
Tu îmi găsești nesfârșire de laturi
Care mi te adaugă ca pe o uitare.

Imagine a imagini fundamentale
În adâncul căruia-i cad imemoriale
Îndepărtări din îndepărtări ancestrale.