mă trezesc deseori adunând visuri în palmă,
pe care le ordonez după o rapsodie interioară,
fac acest lucru involuntar,
ca o nevoie de dilatare a spiritului.

izvorul poeziei încă nu este secat,
mi-a clarificat idealurile, cărările vieții,
îmi continui pasiunea într-o lume plină de simboluri,
plină de emoții incandescente.

strâng în brațe tomuri cu rime și metafore revelatorii,
răsăritul generează sentimente înălțătoare
și trimite spre inima mea razele fine ale iubirii.

sunt stăpână pe cuvinte, curg vesele ca o cascadă,
curg stelele și-mi preling pe geam istorii de lumină,
magia Crăciunului bate la poarta realității.