iubirea mea a ajuns la lună la stele,
să te caute iubite în raiul din cer,
negreșit să te trimită în visurile mele,
în noaptea dintre ani cu brațe de ger.

pe margine de pat sunt doar eu și suspinul,
cu dorul ce mă mistuie precum un foc,
nu îl poate stinge nici apa nici vinul,
plină de tristețe simt că mă sufoc.

întind brațele spre lună și o rog,
să te ia în grijă cu blândețe duioasă,
dependentă de iubirea ta ca de un drog,
viața fără tine nu-mi mai pare frumoasă.

visuri, dorințe, amintiri înșir pe blog,
rememorând clipe cu iubirea spumoasă.