Penița-ngenuncheată-n a vorbi e
Și-i rugă-n ale foilor podele
Dar, vai, cuvintele mi-s infidele
Și de zadar tot tremur din bărbie.

Misiva către Domnu-arunc în stele
Așa cum e,-n nimicnicii zglobie
Cerneala mă coboară în robie
Și biciul cade-n șoaptă, să o spele.

E noapte, taina-n umbre reci pătrunde
Și gândul meu se scaldă în mister
Asemănând statuilor secunde.

E plânsul tău, iubito, auster
Dar pentru mine ești ce visu-ascunde
Cu liniști care suie în eter.