mi-e trupul dintr-odată străin
sub mlaștinile vizibile ale zorilor
ascult cum se naște tăcerea

pe cer apar nori care se transformă
în lucruri fără nume
dimineața deschide cărări nevăzute
pe care cel ce vede nu le cunoaște

de la picior la stea
e o distanță incredibil de mică
ar fi atât de ușor să zbori
să iubesti în locul altora

pe acoperișul dimineții
o mână nevăzută rupe tăcerea