azi dorurile rătăcind prin casă,
îmi tulbură speranța regăsită,
pe tristele regrete ce m-apasă,
cu amintiri cernute ca prin sită.

tăcerile venite dinspre seară,
mă țin lângă fereastra ferecată,
cu dorurile-ntoarse de afară,
cu-o umbră de apus greu încercată.

nutresc cu mintea să le scot afară,
să le alung departe peste vreme,
vreau cântece pe strune de chitară
și versuri dantelate în poeme.

în frigul care intră pe sub ușă,
adorm târziu lacrimile-n cenușă.