raze desenează ochiul solar pe frunte,
un curcubeu se înalță din mare peste munte,
colorează speranța răsărită printre dune,
plămadă sufletească evadată din genune.

amintiri din trecut revin necenzurate,
când tulburătoare când minunate, curate,
acum scriu despre lacrimi ce mai persistă,
precum o monogramă pe albă batistă.

dar voi uita în viitor că acum sufăr,
mai fragilă inima ca o floare de nufăr,
am s-o energizez cu mai multă iubire,
în versuri de taină voi găsi fericire.

ca tot omul ce speră îmi fac acum planuri,
voi înota ca peștele și în tulbure valuri.