Între dominis dei și duminică
Rămâne sensul care ne duminecă
Pentru a înțelege ceea ce
Ne umple săptămâna
Care ne amplifică.

O scoică ce își bea marea
Seară de seară dintr-o carafă.

ÃŽn ecranul computerului,
Ca pe foaie scriu fără pană,
Fără creion, fără pix, fără stilou.

Semne, literele, ocupă același sicriu
În care aștern trupul lor enorm.

Ca limba clopotului care lovește
În carnea ce mă împresoară
Risipind legănări din
Aripa interioară.