zeul
sub mâlul absențelor,
tânjește după o zi cu soare...
coasa privirii-nfometată
seceră
tot albastrul cerului
brăzdat de păsări gâlâgioase.

zboruri
deasupra zidurilor de piatră-
largi ecrane, pe care se reflectă
zâmbetele și scălâmbăielile comedianților,
aducându-ne aminte de
călăreții celui de-al noulea semn.

printre coloane de fum și foc,
rămășițe din adăposturile subterane,
țipete de copii,
spaime
și pașii-nlânțuiți ai doctorlui husan abu safyya
cutremură orizontul.

pe un schelet de dorințe
își face cuib
un conflict spiritual.
răutatea nu are-ascunzătoare perfectă:
e un vulcan activ, distrugător.

doar inima hrănită cu lumină și pace
e un adăpost stabil.
2
în balansul zilei,
coborâm sau
urcăm?

vârfurile obeliscurilor-
sub greutatea orelor trăite aiurea,
se sfărâmă.
bucăți din tencuiala orologiilor
acoperă lâncezeala.

și-n acest răstimp al surghiunului am simțit vlăguirea ochilor...
3
frica de moarte
e un factor generator de cercuri concentrice-
o piatră aruncată-n
apele unui fluviu ce coboară-n
hăul cascadei.
primul cerc e conturat de ploconeală și tăcere-n
fața minciunii.
din el purcede un altul mai viguros,
hrănit cu sofismele ignoranței,
definind astfel șantajul.
sămânța lașității a-ncolțit-
un fel de reflex condiționat,
ce năpădește totul.

" dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie frică de moarte!"
a conchis Nicolae Steinhardt.
4
s-au auzit
ample și-armonioase bătăi din aripi
între cele doua cercuri
de rază egală.

vrajba dintre clanuri,
clevetirile de pe marginea prăpastiilor,
dușmăniile din spatele ușilor închise
au dispărut
când în mreaja pescarilor
se zbăteau
o sută cinci zeci și trei de pești-
vesica piscis, sursa creației.
toate esențele duale ale universului
se-ntrepătrund
într-o respirație.
5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.

pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe...
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată.

răgaz pentru rugăciune...