Cu ochii închiși, te căutam prin lume
Și nu înțelegeam de ce nu te găsesc,
Când tu, de fapt, erai parte din stele,
Un corp ceresc plutind prin univers.

Mi-am îndreptat privirea către tine
Și parcă străluceai tot mai intens.
Atât de aproape, dar atât de departe,
Sclipeai pe cerul negru, fără sens.

Și parcă toate celelalte stele lângă tine
Se întunecau în semn de sacrificiu
Și împleteau liniștea ascuțită a nopții
În legământul surd al propriului viciu.

Eram doar noi – eu pe pământ, tu lângă lună,
Nu ne vorbeam decât printre priviri,
Aveam ca martori numai stele stinse
Și un decor pictat din amăgiri.