agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ piÈ™cătura ideilor (1) ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-10 | |
bunicul a murit cu zâmbetul pe buze
și nimeni n-a știut ce era de făcut am sunat la pompe funebre dar nu înțelegeau că problema noastră era un mort care zâmbea ne-au întrebat dacă era mort și nici n-am știut ce să le spunem zâmbește, am insistat mama și mătușa se închinau fără oprire și au chemat imediat un preot care a intrat în camera bunicului direct cu crucea în mână ăsta e un semn, ne-a avertizat înainte să înceapă să citească rugăciuni dintr-o carte despre suferințe și din când în când se oprea zâmbetul era tot acolo la fel ca în tablourile de pe perete când se căsătorise cu bunica când se angajase la Securitate au venit două babe să-l spele iar una părea decisă să-i șteargă zâmbetul a pus ambele mâini pe maxilarul lui și a împins cu putere până când au început să o doară palmele iar maxilarul nici nu s-a clintit unchiul plângea și bea la masă dar era convins că gura deschisă nu era un zâmbet ci poate bunicul voia să bea ceva că mult i-a mai plăcut băutura, ne-a amintit bunica nici n-a vrut să audă de experimentele noastre lăsa-ți-l așa, a șoptit, poate se sperie moartea și abia atunci s-a făcut pace în casă eram toți așezați pe scaune amintindu-ne de acel zâmbet care ne aștepta la ușă însă cel mai greu a fost să-i convingem pe ceilalți că bunicul murise chiar dacă zâmbea pentru că oricine trecea pe lângă sicriul său de fag nu făcea decât să râdă în hohote iar biserica voia o moarte tragică un mort disperat care cerea iertare un mort speriat de judecata de apoi cum să te mai primească Sfântu Petru în Rai dacă zâmbești după o viață întreagă societatea voia și ea o dramă de povestit un mort învins de sistem un mort furios cu lumea în care a trăit un chip care nu ne dădea speranțe dar mușchii faciali ai bunicului erau mai puternici toată lumea râdea și apoi fiecare mergea acasă și povestea despre un mort care zâmbea și nimeni nu credea că murise abia atunci am înțeles că reușește să învingă moartea doar cine moare zâmbind
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate