când îți vine timpul
calci pe întuneric ca pe o iarbă
cosită prea devreme
primăvara
o altă realitate respiră din tine
e ca și cum ai traversa strada
simțind umbrele altui anotimp
nu te clatini dar brusc
îți amintești de tine

în acest răgaz dintre noapte și zi
ești doar tu și
o umbră care
te desparte de lucruri

cineva intră prin efracție
nu-i nimic
zici
e doar complicele umbrei
pe care o aștept...