agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-07 | | E martie, norii îşi tund bretoanele lungi şi alegre, planoare de verde rotund ţâşnesc dintre pietrele negre, cu părul albastru, ochi blonzi şi braţul botanic la spate, femeile calcă distrate pe aerul suplu, de bronz, în sus, piramide moderne înţeapă călcâiul divin, în umbră, o cârciumă cerne iubirea şi carnea prin vin, pământul şi-a prins mărţisor din oase de oameni, brânduşa dă gaură dulce în uşa cavoului proaspăt major, saloane şi mâneci întoarse, delir – ghioceii vocali, prin munţi, printre gările arse, vagoane cu morţi joviali, nebunii alb-roşii de stern ca monştri docili se agaţă, e-atâta-nceput şi verdeaţă, iar omul e-atât de etern! Şi-n murmurul ăsta de pace, în zumzetul ăsta uman, îmi fac din refuz carapace ca ultimul martor tiran.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate