agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-09 | | Vântul suflă sărat, dinspre Mediterană, Și soarele apune pe plaja catalană, Lăsând în urma lui doar umbre călătoare, Ce se topesc ușor sub mângâieri de mare. Luminile orașului tremură-n ape cuminți, Purtând pe oglindă iubiri neștiute. Marea ascultă, adâncă și grea, Doruri pierdute în nopți absolute. Noaptea coboară pe țărm ca o ceață, Ascunde sub pași nisipul răcit. Briza îmi șoptește povești rătăcite, Iar valul le duce în larg, liniștit. Aerul poartă miros de furtună, Și marea suspină sub cerul tăcut. Apele poartă dorința uitată, Timpul se pierde în noaptea de lut. Pășesc prin umbre, străin și tăcut, Simțind cum marea mă cheamă-ntr-o vrajă. Iar valul, purtând un ecou abătut, Îmi lasă pe piele sărată o strajă. ...la Mediterană.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate