agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Bahică ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-15 | |
Îmi pare că toată lumea poartă în suflet o ghindă
Uneori mă întristează, lumea este un mare stejar care aparține nimănui Suntem fără apărare, ne-o construim pentru sine, apoi scuturile vin de pe nicăieri unde Cresc zambile, care sunt albe... Atunci scuturile noastre sunt de fapt zambilele, este o zambilă uriașă care te păzește Ca să nu îți pierzi sufletul... Mă adun și mă retrag în păduri, ciupercile albe din pădure sunt ale noastre Otrava bună și nebună, deopotrivă, albă și neagră, de care nu te apropii Ca să nu greșești Este târziu... Pestrițe păsări străbat văzduhurile înspre munții înalți, zone de apărare Și cui te aperi Când cuibul tău nu este construit, încă... Țipete asculțite de pasăre, dar nu mai bine taci în timp ce străbați zorii... Unde este locul bătut de picioarele mele... Mă întorc în mine, ca într-o pace adâncă Nu am cerut nimănui nicio bucățică de pâine și cu adevărat nu am nevoie Decât de mine, în decembrie străbat munții O să ningă, și o să mă ridic mai sus decât norii... Dragostea în vremea holerei miroase a hoit, hoituri au fost la baza de vale Poate și eu sunt unul, nu-mi miroase a bine în vale, dar poate Tulnicele se înșală, poate moartea nu există este numai o mare păcăleală Drumații au trecut și au îngropat păsările moarte E posibil ca sufletul meu să nu existe pe undeva Să nu mai existe... Urlet, și mă ridic tot mai sus, dacă am murit pe undeva, prin vreo vale Mi-am tras în mine însămi Aripa și am trecut din universuri paralele și nu mai văd Decât arșița muntelui Mă curăț Respir, din impresia negativă Mă curăț cu aripile și cu tot trupul Cu aripa Sunt pasăre... Sunt pasăre... muntele e acolo, cuibul ascuns e făcut de ierburi de ierburi Și numai iarbă pe la cornișă Mă mir cum iarba a crescut atât de sus și pe stâncă E un strigăt al vieții Iar eu ascund foarte bine tainele în floarea de colț Sub picioarele mele numai iarbă, chiar dacă celelalte pasarele sunt sus Ce stejar.. Ce stejar... Cum de ai crescut printre brazi, Crăciunul viitor o să îl sărbătoresc la pădure. Iederă, numai iederă... De Crăciun, o să ating bradul, din pădure... (E pasul lui Lorelei, apăsat, nu lasă nimic fără Lorelei, însăși. Împrejur numai con, și pădure...) Sălbatică vreme, izvoarele au gust de iarbă sălbăticită, târziu...) Și iar cobor de pe munte...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate