în forul intim sunt un tip timid
un mugur de gutui cu teamă să nu-ngheţe
ce zorilor le dă bineţe
sub clei cu tremurări de gând
e primăvară iar şi Doamne
cât aş mai vrea să mă deschid
la fel ca zarzării migdalii
dar lumea-i rece ÅŸi mi-i frig...

mi-e tâmpla adăpost de câini
de-a valma şarle şi de rasă
închişi în cuşti ca literele în cuvânt
şi deseori i-aud urlând
să iasă
şi-atunci mă enervez
răcnesc la ei că îi castrez
şi alte-ameninţări ce-mi vin la gură
dar
la fel de brusc mă liniştesc
intru la ei
mă linguşesc fac la comandă sluj
şi dau din coadă
deschid şi unu după unu
ca-n vers cuvânt după cuvânt
în lume le dau drumul...

pe creanga lui
timidul mugur de gutui
cu floarea-i să nu se fălească
până petala şi-o va scutura şi merii
aşteaptă răbdător
cât despre câini
cum se vor descurca e treaba lor
cu libertatea ÅŸi hingherii