Fiecare zi împletește o nouă cunună
de incompetență. Încoronat tardiv,
în imperiul meu de erori,
giulgiul alb absoarbe, nesățios,
cuvintele negre.

Poate să mai intru în joc, să dansez
cu strălucitoare umbre...
Dar orice bilet are prețul
unui neadevăr. Nu au existat
nicicând salvări intermediare.

Încă o dată, somnul
îmi sapă gropi în memorie.
Trezirea, un act de violență –
jucăriile tremură
la prima lor respirație în lume.

Și prin oglinda nopții,
doar o fată mică prinsă
în corpul unei femei
încercând
să înțeleagă.

La margine de zori,
ursulețul de pluș s-a strâns
în poziție fetală,
îl strâng la piept
și eu.