stau lîngă un copil de fir de iarbă și aștept
să crească și am răbdare să crească
mă pun curcubeu deasupra lui să îl protejez, să îl ajut
îi vorbesc pe voci despre cum am fost bătut și am scăpat
cu dinți lipsă

îl îndemn, hai, crești, crești, n-a fost apocalipsă
hai, mă, firule, îți scriu te iubesc cu litere decupate din ziarul scînteia
să nu mă recunoască după caligrafie și ideologie
hai, mă, firule, un pic de curaj, să îmi intri în ochi ca într-o carte de colorat
din care decupezi, fără regrete, ce era de uitat

cum gîdil pisoiul pe burtă, pentru tine e ca sfînta treime
mai dai tu unul, apoi împărțim, în rest, de la tine
așa am văzut, cum plîng florile de gheață în geam
cînd vine primăvara și faci streașină cu o carte deschisă
la poemul introducere în introducere

nici nu prea contează, albastrul cerului e știrb cu vreo trei nori
pe care am fi dormit sau i-am fi fumat uneori
avem stiluri diferite de luptă cu durerea
tu rîzi și pleci, eu spun singurătății mamă
vino și ia-mă

cu fiecare autobuz care dispare cerul îmi ia un pic din culoare
ca unei mașini albastre uitate în soare
dar am măcar întunericul iubirii ca un rucsac în spate
noaptea e ca un cort pe malul mării în care
ne pictăm unul pe altul cu tandrețe

la răsărit nu voi fi iertat
că n-am ajuns diamant, doar o bucată de os
uneori îmi scot ochii și îmi pun poze cu tine să pot să mai văd
să se spună că o primesc înapoi pe pluto, o să zică lumea prăpăd
acum nu mai e la fel, e mai mare tristețea, dar o știam de mică

și viața, o floare crescută printr-un gard metalic și gotic
care prinde rugină, nu te întrista, se fumează color
ca atunci cînd o fată înșurubează un bec între degete
la picioare și se aprinde în inima ta
să nu ne sperie femeile cu frumusețea lor

nici nu contează, pe aici iubirea trece ca o culoare la semafor
care te știe, e înainte să se facă alb, după gambitul reginei
și negrul cîștigă în două mutări
sîngele tău e vopsea pentru maci,
al meu e fond de ten pentru draci.