agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-25 | |
da, mă mai gîndesc la el ca la un vechi tovarăș de pahar
ne povesteam războaiele și după ce ne îmbătam, ne băteam eu îi trăgeam un pumn, el îmi trăgea un necaz și pînă ne împăcam, el avea ochii negri ca noaptea și nu mai vedea lumea cum zace în bălți de sînge eu îmi trăgeam răsuflarea printr-o țigară și priveam dezastrul prin lupa din fundul unui pahar și mă miram că mai am mîini să beau dar nu mai aveam mîini să îmbrățișez pe cineva voiam să spun și eu ca nietzsche, că a murit, dar amîndoi ne înșelăm dumnezeu n-a fost numărat niciodată pînă la zece ca urmare, după ce ne ridicam, eu pînă la el și el pînă la mine gata să mai facem o rundă, venea arbitrul să ceară o pauză de rehidratare și ploua trei zile și trei nopți de pluteam cu birtul printre stele și cu toate că n-aveam sticla aveam mereu paharele pline și luam cu noi și atei de ocazie dar de la o vreme dumnezeu nu prea mai apare prin crîșmă umblă vorbă că are ceva la ficat, eu nu cred că la cît a băut mai are dar tot mă ia după fiecare pahar, un oftat, cumva mi-e milă de el are atîtea pe cap, dar era prietenul meu și cînd beam se mai văieta și el de singurătate că lumea nu mai ridică ochii spre el, că nu s-au mai umplut de ani nici cutia milei, nici cutia păcii și că are probleme de marketing că moartea vinde mai bine și e lider de piață stai bro, îi spuneam, nu te mai speria ca fecioara la sulă lumea ai făcut-o tu și nu ea pe tine, nu, spunea el, e exact invers și aici de obicei venea primul pumn, că dădeam unul în altul să vedem cine e real, ori eu, ori el și era de parcă mulgeam oile cerului să vărsăm unul dintre noi o lacrimă, să plîngem pentru ce am făcut se uscau hainele pe noi de cît plîngeam creștea iarba dar lumea nu era mai bună acum sunt eu singur într-o tavernă și sunt sigur că și el bea undeva singur poate așa ne e soarta, să ne toarne cineva în pahar nu unul altuia cum era obiceiul, o să vină și la tine cineva și te vei îndrăgosti apropo, știi, moartea cică a raportat un nou record la hectar noroc dumnezee, nu știu cînd e ziua ta, d-aia beau în fiecare zi
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate