și vine o zi când îți întrebi cinstit sufletul,
când toate gândurile lovesc
același răspuns chinuitor
ca plecarea neașteptată a cuiva pentru care nu te poate pregăti nimeni.
Când dorul devine un pod hibrid ce se întinde
ca o coardă de la marginea inimii tale la marginea altor inimi
ce se strâng să doară puțin și în jurul tău

cu miros de ploi peste străzi prăfuite la sfârșit de zi

cum mâna ta se prăbușește în secret într-o altă mână și este cald și plăcut
aproape că ai senzația că așa va fi până la sfârșitul timpurilor

că ai putea pune nume nou unei ape
apoi să plângi după fiecare suflet
ce se naște undeva pe pământ

părul ți se umple de stele
și lacrimi vii
crești timid ca o magnolie ce erupe
din ghiocul ei fără teamă
în cea mai tulburătoare dimineață de duminică

la un capăt de drum
un cimitir cu eroi necunoscuți
la celălat un izvor rece de munte
crestând fiori în Solovan.




Sursa foto: Turism de altădată- Sighetul antebelic- panoramă.