norii
basma protectoare
între soare și pământ
se-adună stăpânind cerul
apoi
amestecați și sătui
de ei înșiși
se-împrăștie
stropi

ori, poate, se întâmplă exact invers

dintre toate risipirile
ploaia o fi doar un rod al bucuriei
după care norii se despart
cu zâmbet solar printre gene

dar nu s-a întâmplat așa
niciodată
ploaia se izbea de fereastră
pe stradă trecea un cortegiu
(hainele par negre când sunt ude
și despre nimeni nu mai știi dacă plânge
când plouă)
în povestea ta se întâmpla ceva care te ținea departe
ce încurcătură
lumea toată încăpea în ochii tăi
și părea atât de mică

te-am luat de mână și-am ieșit în stradă
ceilalți se adăposteau
ploaia se izbea veselă de asfalt
de ziduri
de ferestre, de noi...
apoi te-am sărutat și deodată s-a înseninat

ori poate că a fost invers