Pe insula asta uitată, uităm de noaptea din România în care ne-am cunoscut.
Vezi cum trec peștii prin apa caldă
în amiază? Mă vezi dizolvat în lumina
udă din apa asta? Ți-e dor de uimirea mea?
Am uitat cum era să plouă peste tine pe strada aia în negură, o apariție ce mă privea cu mirare. Am uitat cum era să îți crească cearcăne când ne istoveam visele în birocrația normelor de zi cu zi. Am uitat că șopteai că vei pleca pe o insulă departe să vezi papagali multicolori.
Simți cum adie peste noi liniștea brizei? Așa șopteai tu și te scălămbăiai ca și cum ai fi aici.