pentru un zâmbet în plus
o mamă neplânsă
un tată netăcut
dăm fructele toate
și ne mutăm în pustiu
păstrând doar lemnul
pentru cruci

oare cui ar folosi primul drum pe mare
înconjurul lumii
uimirea sunetului lăsat în urmă
cui ar folosi...

pentru copilul cu ţâţa în gură
ori acela cu genunchii juliţi
pentru nopţile nedormite
visând la taina privirilor
dăm galbenii toţi
păstrând doar gustul pământului
și ne dezbrăcăm
scăldându-ne în apele cele mai adânci
unde se vor naşte din noi prunci cu branhii
ca pe vremea când ne ascundeam
de ochiul lacom de moarte