mai rup o filă-n
calendar
și uit socoata
timpului, o pierd pe zile
luni ÅŸi ani

în primăvară
și mă arunc anotimpului
copilului ochii
cu nesaÈ›
tăcute amintiri

fără margini
învie bucuriei
prin ochii până
mai ieri
fură orbi

drumul spre
Dumnezeu
în fire
să urci cu mir
din somnul naturii

mă strecor printre
rădăcinile răsucite
metereze, tunele
cetatea să umple
jurnale cu vise

scriu astăzi
apuse povești
de călătorii fiecare
poet cară în spate
un munte de cuvinte

poemul vieții și mai rup
o filă-n ...calendar!