Ni se orbea gândirea pe sub cranii
De-al vinului, pătat de sânge, ropot
Ne agățam Credința trează-n clopot
Și se nășteau în foaie vorbe stranii.

Iar strigătul era un simplu șopot,
Ne număram în ieri pe clipe anii
Ce ne sădeau memorii reci, tiranii
Pe sub al timpului de teamă tropot.

Scriam, penița ne tot bea minciună
Când sete ne era de adevăr
Pe care muza-n taină să ni-l spună.

Aveam cununi de nuntă-n veci în păr
Pe-atât că domoleam orice furtună
Doar inima ni se-avânta-n răspăr.