În ochii tăi plini de umbre,
Ce poartă cele mai adânci urme
A lumilor în care aflu ceea ce vine,
Numai acolo mă simt fiind cu tine.

Pentru că atunci când în ei privesc
În privirea lor văd privirea mea
Care, asemenea unor petale,
Înflorind în carne cresc.

De fiecare dată în care în ei mă uit,
Pleoapele lor, precum un năvod,
Când se închid simt cum prind
Umbre de păsări, de pești
Și nori ce ne cuprind.

Privirea ochilor tăi e singura
Adâncire în care plutesc
Ca o lacrimă cuprinsă
De picătură divină
În care trăiesc.