împăratul tristeților
deșirând ghemul vieții
încâlcindu-te între clipe
tragi cerul peste tine
ca pe o pătură
sub care cad peisajele
visului
cu arbori înfipți între
stele
și stele căzute între
arbori
tu cânți fără glas
cu chitările ochilor
cu corzi albastre
sub care sunetele se
ascund
ca într-un joc abstract
te aștept să ne unim
mângâierile
să ne sărutăm până
privirea va zămisli
un prunc al vieții.