Tot unu matematic mă însumă,
Degeaba dau pe la icoane șpagă,
Și subțiind ozonul de prin șagă
Rămân imponderabil într-o glumă.

În sfera-n care nu mai ești întreagă,
În lumea ta de haz băltit tu du-mă
Averile de plânsete de mumă
În hohote de râset de le neagă.

Nu le-am cu veselul, în val tristețe
Îmi poartă stele reci și fără trup
Lumina lor de haos să mă-nvețe.

În noapte, când sunt raze ce erup
Din umbra ta din vămi de frumuseșe
Îmi sunt nimicuri care pier în stup.