Aroma unei picături din dragostea ta
m-a înnebunit,
m-a înrobit să smulg lanțul atârnat de piciorul ce poartă din urmă,
zgîriind cerul în dungi de primăvară,
Piatra.
Bolovani ce nu mai încap pe litoralul spălat
de spuma nebuniei unei pauze arteriale,
s-au rostogolit izbindu-se de meandre fixate în cap,
se mai rostogolesc și acum, dar nu se lovesc,
decât în mirosul liliecilor din luna mai,
unde colibrii noștri locali,
liliecii apusului de soare
se îneacă înnebuniți de dulceața picăturii din dragostea ta
și se înrobesc ca pietrele călătoare doar prin anotimpuri,
le țin umbra unui decor lipsit de ceruri și nori
unde putem fi noi
Pernuțele moi,
dar am ales a fi picătura de nectar din
liliecii toamnei târzii,
să ne purtăm nebunia dintr-o arteră în alta,
iar inima se face în
Piatra
care poate fi topită, numai
de aroma unei picături din dragostea noastră,
am înnebunit-o
ca s-o putem elibera din lanțurile lumii.