Te iubesc fără motiv și fără vină,
De parcă ar avea iubirea înțeles,
Te iubesc în întuneric și-n lumină
Și te iubesc când viața n-are sens.

Am crezut că te iubesc din exaltare,
Cum iubește prima oară un fecior,
Am crezut că ești o fată oarecare
Până am început să te visez color.

Și-mi apăreai în vise-curcubeie,
Plutind printre culori neinventate,
La răsărit te prefăceai într-o scânteie
Strângându-mi snop emoțiile toate.

Și te visam multicoloră-n asfințit,
Întruchipată într-un orizont aiuritor,
Veneai din cerul pastelat în pas grăbit
Să te asiguri că nu mor de dor.

Te visam chiar și treaz și peste tot,
Cum se visează pofte și fărădelegi,
Te-aș visa și acum dar nu mai pot
Să fiu vrăjit, te rog să mă dezlegi!

Așa că te cobor din vis și-apoi fugim
Să fim reali, să nu fim doar în gând,
Iar când ne-o fi insuportabil să trăim,
Din când în când să ne visăm pe rând!