Luna,
Ca un pinten înfipt în bolta cerului,
Plutea în ochiul cu care-o priveam.

Un fior cât bobul de rouă
ÃŽnflorit pe iris,
Îmi îmbumba.

Cu aripi mă îmbrățișa ca pe aer
Și pătrundea în unghere.

Și vâslea.
Vâslea în acest naufragiu
Condamnată trăgând la galere.

I-ași fi despletit părul
Și aș fi făcut o velă cu care,
Ca într-o ciutură, strălucirea-i
Să lunece până la ultima venă
Apa ce bea adâncul
Inimii sale.