Nici timpul, parcă,
Nu mai ține cu noi;
Totu-i răvășit de convulsii,
De minciună și de teamă.
Acul barometrului,
ÃŽmpleticit printre valori non-numerice,
Oscilează nebun între
Reguli și fapte.

Nu mai e loc de-ntors;
Într-o manieră brutală, jignitoare,
Rivalii-s eliminați pe rând,
De cei de la butoane.
Copiii sunt învățați
Să-și denunțe la securitate-
Pentru idei periculoase,
Prietenii, părinții și bunicii.

Ciocanul legii
Impune o unică opinie,
Cu tentacule sfidătoare.
Oamenii liberi, să dispară!
Gândindu-se că-și pierd averea ilicită
Și pozițiile sociale,
Împuterniciților livizi,
Le tremură bărbile.

Bătăile orologiului
Îs șovăielnice;
Valorile adevărului
Au nuanțe neclare.
Franchețea însăși e nedumerită:
Să meargă hotărâtă
ÃŽnaintea lui Dumnezeu,
Sau să se plece-n fața stăpânilor.

Fazele lunii-s afectate
De bulele călduțe ale unui
Trai îmbelșugat.
Fericirea se rotește-n jurul cozii,
Iar lupul e din ce în ce
Mai înfometat.
Pentru mai multe zile,
Paza de noapte rămâne circumspectă-n aer

Bunăvoința
E o mască de paradă;
Singurătatea extremă
Se-ntinde ca o molimă;
Imperiile au visteria goală...
Caii și călăreții apocaliptici
Deja au apărut
La orizont.

Fuioare de lumină-
Din vremuri nebiciuite de dușmănie,
Aprind prin livezi candele de-mpăcare.
Cergile cu maci și
Flori de iasomie
Îmbracă verandele-n strai de sărbătoare.
Ordinea firească și-nțeleaptă a lucrurilor
Nu perturbă, cu insomnii, conștiința.

Incertitudinea-i o armă
Studiată atent la microscop.
Ca o tornadă bezmetică,
Interesele personale
Desfoliază omul de demnitate.
Parametrii trădarii
Variază pe toată plaja logicii fuzzy.
Iată, se-nchid strâmtorile, începe circul!