Cămășile mele sunt toate albastre
blocat probabil
într-o paradigmă a nasturilor
căzuți între sâni
pe care doar aÈ™ putea
să-mi imaginez
că-i sărut
sau aÈ™ putea desface
încă un nasture
ca să vad albul bronzului
rămas de vara trecută
când purtai doar sutien.
…

Desigur
aș putea să-mi imaginez
mult mai multe
despre modul în care
mânecile cămășilor
se desfac
de la manșete
lăsând să se vadă
venele albastre
și ele
precum nasturii
…
precum visele
…
precum diminețile.