Când moartea calcă viața în picioare
Aud suind ai duhului tău îngeri,
La cei rămași e-o patimă de plângeri
Absența ta în sânge că îi doare.

Și inimile lor se pierd în frângeri
Tot bând de întuneric o licoare
Deși deasupra-i lună ori e soare,
Îmbrățișare fără de constrângeri.

Îmi amintesc, pe când erai ființă
Și seva ta din vene nu dormea
Făceai iubirii mele trebuință.

Memorii se cufundă-n soarta mea,
De tine astăzi nu mai am știință
Și-mi pare că te văd în nouă stea.