daca s-ar aduna
lacrimile cerului
stranse
in acelasi pocal de infinit
s-ar potoli oare
setea trecatorilor catre "nefiinta"...?
poate
ar reusi sa isi auda suferinta
si mai amara
si s-ar opri
pentru a invata sa fie fericiti
chiar si asa
tot departe te voi simti
si numai lacrima ta
"roz si galben"
ar reusi sa imi bucure gandul
asteapta-ma
la ingemanarea
fericirii cu vesnicia
voi veni
calare pe aripa zambetului
sa-ti vestesc sosirea
primaverii eterne.