agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-24 | | Înscris în bibliotecă de qasman
Exista oameni atit de nefericiti, ca nici macar
n-au trup ; pe masura lui pletele cad, citeva degete, dezvaluindu-le imensul zbucium ; viata e pe deasupra lor ; par rasariti din aer, facuti s-adune-n gind suspine sa auda biciul suierind in cerul gurii. Se desprind din propria lor piele, riciind sicriul in care se nasc. Urca prin moartea lor ceas dupa ceas si se prabusesc de-a lungul alfabetului inghetat, pina la pamint. Vai de atit de mult ! Vai de atit de putin ! Vai de ei ! Suspine in camera mea, ascultindu-i sub lupa ! Suspine in pieptul meu, cind isi cumpara haine ! Suspine in jegul meu alb, in drojdia solidara cu ei ! Iubite fie urechile prelungi, iubite fiinte care se-aseaza, iubit necunoscutul si sotia lui, aproapele cu mineci, ochi si guler ! iubit sa fie cel ce are plosnite, cel care sta sub ploaie cu pantofii rupti, cel care privegheaza cadavrul unei piini cu doua luminari infipte in ea, cel care-si prinde degetul in usa, cel fara sfint in calendar, cel care umbra si-a pierdut-o-n foc, animalul, cel care pare un papagal, cel ce pare un om, bietul bogat, mizerul pur, saracul cel sarac ! iubit sa fie cel caruia i-e foame sau i-e sete, dar nu are foame cu care sa-si indestuleze setea, nici sete sa-si indestuleze atita foame ! Iubit sa fie cel care munceste cu ziua, ori cu luna, ori cu ora, cel ce asuda de rusine dau de chin, cel ce se duce la cinema din porunca bratelor sale, cel ce plateste cu ceea ce nu are, cel ce doarme cu fata in sus, cele ce nu-si mai aminteste coilaria ; iubit sa fie chelul fara de tichie, cinstitul fara remuscari, hotul fara trandafiri, cel ce poarta ceas si l-a vazut pe Dumnezeu, cel ce are onoare si nu lesina ! Iubit sa fie pruncul ce cade si mai plinge, si omul care a cazut si tace ! Vai de atit de mult ! Vai de atit de putin ! Vai de ei !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate