Trec prin lumea de flori
Cu sfiala zilei de început,
Pe seama planurilor din zori,
Răsfirate precum boabele de năut.

Caut să înțeleg, de ce eu,
Trebuie să răspund mereu
La întrebările mele puse altora,
Răspuns retoric, în lumea de afară.

Și știu de ce traversez cercul,
Pe unul din diametrele unice
Cu atenție sporită, în zilele apatice,
Pentru a nu împiedica jocul.