prin ochean în sine privind


cel ce prin ochean în sine privește
un everest interior urcă mereu
de fildeș turn babel de cuvinte
cerul țintește s-atingă
nou argus cu mii de ochi poetul
totul veghează filtrează renaște
prin lăuntricul focar clocotind
fără fum cuvintele ard incandescente
imuni se scaldă în lavă arheii mai puri
în fragilul-i corp athanor se zbat sinapsele fulgere
în aure pe culmi eonii răsar
cerul vibrând e-un nestins curcubeu
în tremur nimb chemând pe pisc
din plânse peșteri înviate vagi umbre
prin aerul ca lama supremei dimineți
prin spațiul dur cuvintele spre înalturi pornesc